Pe 20 februarie, vreo cincizeci de homofobi ortodocşi şi nou-nou-dreptaci au blocat proiecţia filmului The Kids Are Alright în sala Noului Cinematograf al Regizorului (nu al Ţăranului) Român. Ieri au dat un comunicat de justificare a gestului lor ilegal. O să confrunt versiunea lor cu ceea ce filmuleţele postate chiar de ei arată că s-a întâmplat acolo.
Aşadar, homofobii respectivi declară că au protestat paşnic:
Cele aproximativ 50 de persoane venite la acest protest s-au comportat într-o manieră absolut civilizată, fără a “da buzna” în incintă […]. Steagul național, chipurile țăranilor lipite pe cartoane și prezența unui fluier sunt departe de imaginea belicoasă pe care o acreditează activiștii în cauză.
Ce înţeleg aceşti oameni prin comportament nonviolent şi absolut civilizat? E adevărat că au avut grijă să se tempereze unul pe celălalt ca oroarea lor să nu se reverse în violenţă fizică, dar la capitolul violenţă de limbaj nu s-au înfrânat deloc. După cum bine se vede în filmuleţele postate pe net, pe lângă cele 50 de persoane mai erau doar o mână de tineri (în marea majoritate femei) înghesuiţi lângă un perete cu o mulţime înconjurându-i din toate părţile, urlându-le că sunt spurcăciuni, scârboşenii, anormali, bolnavi, „Nici animalele nu sunt ca voi”, „Fă, taie-ţi vena!”, „Să te fut!”, „Moarte homosexualilor!”, „Scursurile culturii şi ale societăţii sunteţi!”, „Îţi place să atingi copii, nu-i aşa?”, „Nu auziţi decât vocea dracului” şi multe, multe asemenea. E de ajuns să urmăreşti cinci minute din filmuleţul postat de extremistul Roncea ca să te simţi copleşită de violenţa urii lor revărsate în cuvinte. Nu drapelele, icoanele şi fotografiile xeroxate sunt problema, dragi creştini, ci injuriile, batjocura, urletele de huooo din rărunchi, invocarea diavolului şi epitetele dezumanizante pe care aţi simţit nevoia să le răcniţi în faţă câtorva necunoscuţi într-un spaţiu pe care l-aţi ocupat ilegal. Doar pentru că acei oameni veniseră la un film difuzat de o instituţie publică, doar pentru că în faţa gestului vostru abuziv, care le încălca libertatea de a fi împreună, au refuzat să plece din acel spaţiu unde ei aveau tot dreptul să se afle şi voi nu. Ce aţi făcut atunci a fost un gest de „virtute creştină şi patriotică” de care eraţi şi încă sunteţi foarte mândri. Asta voiaţi să le demonstraţi prin urletele voastre: că nu sunt oameni ca voi, că nu sunt români ca voi, ci total altceva, nişte făpturi subumane care năvăliseră în lăcaşul vostru şi se acuplau orgiastic sub ochii lui Horia Bernea. E atitudinea tipică a homofobului: „Ăia nu sunt oameni”, e foarte convins de asta, doar el şi cei ca el sunt oameni şi au dreptul la demnitate şi la respect. E important ca aceia care nu sunt ca ei să nu fie oameni, ci nişte fiinţe cu sufletul putred, care se dedau la cele mai mari perversităţi pe care şi le pot imagina ei absolut oriunde şi oricând. Pentru că doar aşa poţi să-ţi dezactivezi cu totul empatia, capacitatea de a te uita la omul de lângă tine şi de a vedea că suferă şi că tu eşti cel care îl face să sufere. Nu, ea/el se preface, e o strategie de a se victimiza în faţa gestului tău moral şi necesar de rezistenţă la păcat şi degenerarea neamului românesc. De fapt din dovezile video de la faţa locului se vede clar că aţi venit acolo ca să vă umiliţi nişte semeni, să vârâţi frica în ei şi să le daţi limpede de înţeles că nu au nici un drept şi nici o putere, voi, bigoţii ortodocşi mână în mână cu un grup de bărbaţi care-şi jucau la intimidare ritualurile macho-fasciste. Însă, ciudat, în ochii voştri numai voi eraţi şi veţi fi vreodată victime.
Ce mai declară reprezentanţii homofobilor de la MŢR?
O instituție publică ce depozitează ethosul țăranului român nu poate să fie folosită discreționar în propaganda homosexuală și nici nu i se poate da o altă direcție, improprie, care ține de corectitudinea politică. Dacă globalismul se sprijină pe astfel de valori, noi avem dreptul de a ne apăra identitatea națională. […]Faptul că [filmul] s-a dorit să fie proiectat NEAPĂRAT în Studioul „Horia Bernea” arată dorința de a uzurpa valorile la care facem referire și premeditarea provocării de catre cei în cauză […].
“Propaganda homosexuală” invocată mai sus înseamnă de fapt orice discurs care îi prezintă pe membrii minorităţilor non-heterosexuale ca oameni la fel ca restul, oameni vrednici de simpatie şi bunătate, vrednici să trăiască laolaltă cu semenii lor şi să fie fericiţi. Să arăţi respect faţă de homosexuali şi să le recunoşti demnitatea umană e o nonvaloare ce ţine de ceva foarte periculos importat din Vest, care se cheamă “corectitudine politică” şi îţi cere să le vorbeşti frumos romilor, homosexualilor, femeilor, persoanelor cu dizabilităţi şi alte asemenea lucruri care, evident, pun în pericol identitatea noastră naţională şi uzurpă valorile creştine ortodoxe. “Provocarea premeditată” a minoritarilor, comportamentul pe care homofobii îl iau drept o invitaţie explicită la violenţă venită chiar din partea victimei agresiunii lor (prin aceeaşi răsturnare a logicii care susţine că femeia violată îşi incită violatorul) este simplul fapt că îndrăznesc să existe în societate, în spaţiul public, dar şi în cel privat (căci e la fel de periculos şi de inacceptabil să ai un vecin homosexual, după cum declară homofobii), că pot fi văzuţi şi identificaţi ca atare, că nu se consideră cu nimic mai prejos decât restul şi au obrăznicia să-şi ceară drepturile. Nu există drepturi şi libertăţi pentru homosexuali, nici o ţară din lumea asta nu ar trebui să-i îndure, mă rog, “tolereze”, ei ar trebui să trăiască total ascunşi de ochii lumii, simpla lor apariţie printre oameni fiind o pângărire a pământului pe care calcă, ei trebuie să rămână în acea dimensiune a lor paralelă cu lumea noastră, denumită de homofobi “club de poponari” sau “Olanda”. Cum urlau unii dintre ei în sală pe 20 februarie: “Duceţi-vă în cluburile voastre, nu veniţi peste noi, nu în România, niciodată!”.